THE FAULT IN OUR STARS by JOHN GREEN
Stilul în care mă exprim este mai puţin sofisticat şi mai mult fanatic. Nu pentru că n-aş avea un vocabular extins ci pentru că aşa este mai distractiv şi mi se potriveşte mai bine deoarece am o personalitate mai efervescentă şi copilăroasă.De la început aş dori să precizez că eu îmi găsesc foarte greu cărţi care să-mi stârnească interesul. Am acasă o bibliotecă plină ochi cu cărţi pe care părinţii mei le-au citit în tinereţea lor (în mare parte cărţi romantice pe care mama le citea când era însărcinată cu mine şi sora mea) şi nelipsitele cărţi pe care orice român cu o mică bibliotecă în casă le are, însă uitându-mă printre ele pur şi simplu nu m-a atras niciuna. Ştiu că există acea zicală "nu judeca o carte după copertă"...însă în mare parte contează şi coperta, dar şi titlul. Este cam acelaşi lucru cu oamenii... judecăm oamenii după cum arată, după cum se prezintă şi abia apoi le aflăm povestea dacă dorim să o ascultăm, deşi nu este corect.
Prima mea recenzie va fi pentru "The fault in our stars" (Sub aceeaşi stea) scrisă de John Green.
Este mai mult o părere scrisă într-o manieră mai personală deoarece vreau ca cititorul să se simtă ca într-o discuţie de prieteni în timp ce citeşte. Nu vreau să scriu într-o manieră sofisticată şi pompoasă pentru că nu ar suna sincer, cel puţin din punctul meu de vedere.
Am aflat de carte în timp ce „cotrobăiam” prin news feed-ul facebook-ului, când am zărit o poză postată de una dintre prietenele virtuale. Era cartea „The fault in our stars” pe care o primise cadou de ziua ei, iar felul în care arăta cartea (albastră cu norişorul negru şi alb şi scrisul cu creta) şi titlul (în engleză) mi-a stârnit îndeajuns de mult interesul ca să îi dau un search pe google. După ce am citit descrierea cărţii, am zis că trebuie să o citesc…acea propoziţie din descriere: „But when a gorgeous plot twist named Augustus Waters suddenly appears…” m-a determinat să o cumpăr. Fiind o mare fană a serialelor japoneze şi coreene, acea propoziţie mi-a fost de-ajuns să-mi dau seama cam ce s-ar putea întâmpla în poveste. Dar revin la asta mai târziu.
Mi-am cumpărat varianta în engleză deoarece am vrut să citesc originalul exact aşa cum a fost scris, ştiind că traducerea în română o să mă zgârie pe creier. Şi după ce am citit-o, o prietenă de pe facebook mi-a spus că bine am făcut. Varianta tradusă în limba noastră frumoasă sună aiurea şi cu siguranţă nu aş fi vrut să citesc cum Augustus se simte precum, şi citez "un mare barosan" -_- Acum, nu sunt eu vreo expertă în traduceri şi nici nu am făcut română-engleză sau ceva de genul la facultate, din care poţi ieşi traducător, dar cu siguranţă ar fi existat un cuvânt mai potrivit decât "mare barosan". Deşi e tare amuzant...Augustus barosanul. Oh gosh! Rectific…nu e amuzant…*bleah*. A nu se înţelege greşit, nu toată traducerea e aiurea, dar mereu există unele cuvinte sau fraze care sună ciudat traduse.
Ce pot spune despre carte...*insert un mare şi adânc oftat*… păi mi-a plăcut atât de mult încât am citit-o de două ori (deocamdată) şi pot spune că este cartea ce va ocupa un loc foarte special în inima mea forever and ever and ever!!! Exact cum „An Imperial Affliction” ocupă un loc special în inima lui Hazel.
Nu a avut absolut nicio pagină care să mă plictisească sau care să se lungească aiurea bătând câmpii. De fiecare dată am zâmbit, am râs, m-am întristat, apoi iar am zâmbit, după care am chiţăit şi fangirluit ca o nebună, am oftat, iar am fangirluit, am plâns, am zâmbit şi apoi am bocit! Cartea asta mi-a provocat multe stări emoţionale and i ain't even mad!
Hazel şi Augustus sunt doi adolescenţi isteţi cu simţul umorului, în ciuda circumstanţelor, greu de imaginat, prin care trec. Deşi soarta lor este una incredibil de nedreaptă, ei dau dovadă de o maturitate deosebită, iar modul in care îşi exprimă sentimentele te zdrobeşte de durere. Una din frazele mele preferate din carte sună aşa: „You gave me a forever within the numbered days”…tradus ar veni: „Mi-ai oferit o veşnicie într-un mănunchi de zile”(nu ştiu cum este tradus în carte) …aceasta a fost una dintre frazele care pe mine pur şi simplu m-a distrus emoţional!
Povestea în sine nu e ceva extraordinar şi nemaiîntâlnit în lumea cărţilor şi a filmelor, dar stilul în care e scrisă şi felul în care se petrec întâmplările şi acel plot twist care te dă peste cap, inocenţa personajelor şi iubirea adevărată, îţi intră direct la inimă şi te face să dai cu picioarele în tavan când punctul culminant îţi dă doi pumni right in the feels!
Am precizat mai sus că mi-am cam dat seama ce o să se întâmple în poveste, doar citind descrierea cărţii, deoarece am văzut multe seriale japoneze şi coreene care se aseamănă, gen apare băiatul care îi schimbă complet lumea fetei (şi vice-versa) şi cu siguranţă se întâmplă ceva după aceea pentru că un happy end pur şi simplu nu s-ar potrivi cu o poveste de dragoste adevărată (bine, asta nu se întâmplă doar în serialele asiatice). Şi nu m-am înşelat, dar în adâncul sufletului meu am tot sperat să îmi întoarcă ideile. Însă, pentru că a fost foarte frumos scrisă, m-am cufundat în ea şi a reuşit să mă lovească tare în sentimente exact când nu mă aşteptam.
Bineînţeles că o ador pe Hazel pentru simplu motiv că este o fată isteaţă, matură şi luptătoare dar, normal că am fost mai atrasă de personajul masculin. Oh Augustus...ce mi-ai făcut tu mie..de câte ori m-ai făcut să las cartea jos, să-mi trântesc faţa în pernă şi să ţip ca o nebună în timp ce dădeam din picioare de parcă mie mi-ai fi zis şi făcut toate lucrurile acelea. De câte ori m-ai făcut să oftez pentru că, evident băieţi ca tine nu mai există sau sunt luaţi deja. De prea multe ori.
Personajul în sine nu este unul extraordinar şi sofisticat, însă ceea ce îl face irezistibil este simplul fapt că se comportă ca un gentleman, e amuzant, şarmant, isteţ, încrezător, dar adorabil, o face pe ea să zâmbească şi să se simtă specială. E imposibil să nu te cucerească.
Alt personaj tare simpatic este Isaac, prietenul cel mai bun al lui Augustus. El fiind lăsat cu un handicap îngrozitor în urma cancerului ocular. Presupun că v-aţi prins ce fel de handicap. Deşi lucrul acesta l-a întristat, mai puţin decât mă aşteptam, Isaac nu-şi pierde umorul şi aş fi vrut să apară mai des în peisaj. Dar a avut şi el momentele şi replicile lui care au un impact puternic în corazón!
Şi, bineînţeles, autorul cărţii preferate a lui Hazel, Peter Van Houten, este un personaj tare important în poveste deoarece datorită lui, Hazel şi Augustus au parte de multe întâmplari. Nu ştii dacă să îl deteşti sau să-ţi fie milă de el.
Cartea este plină de citate inteligente şi nu este o carte despre cancer. Este o carte despre viaţă, iubire inocentă dar adevărată, despre frica ce pune stăpânire pe noi când ne gândim că am putea pierde sau răni persoanele cele mai dragi nouă. Este o carte despre a trăi şi a face fiecare moment să conteze! Recomand cartea tuturor celor ce vor să citească o poveste frumoasă, emoţionantă, presărată cu umor, iubire şi mulţi pumni în inima. Merită citită!
